pierdere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIÉRDERE, pierderi, s. f. Faptul de
a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (
concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ◊
Loc. adv. În pierdere = fără câștig, cu deficit. ♦ (La
pl.) Pagubă de vieți omenești. ♦ (
Tehn.) Diferență dintre cantitatea de material, de forță etc. introdusă într-un sistem tehnic și cantitatea întrebuințată în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiții sportive). –
V. pierde.pierdere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piérdere s. f.,
g.-d. art. piérderii; pl. piérderipierdere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pierdere f. acțiunea de a pierde și rezultatul ei:
1. privațiune de un lucru posedat:
pierderea averii; 2. neizbândă:
pierderea unei bătălii; 3. pagubă în joc:
o pierdere însemnată; 4. fig. întrebuințarea rea:
pierdere de timp.