botez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume;
p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊
Expr. (
Mil.)
Botezul focului = prima participare activă la o luptă.
2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (
1).
3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești.
4. (
Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din
boteza (derivat regresiv).