botei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOTÉI, boteie, s. n. (
Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). –
Et. nec.botei (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOTÉI, boteie, s. n. Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.).
boteĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)botéĭ n., pl.
eĭe. Vest și
nord. Cĭopor, turmă:
boteĭu trecea de suta de oĭ (Sov. 168). Cîrd:
ce găscă de tîrg? Da n’am eŭ boteĭele mele? (Neam. Rom. Pop. 2, 142).
botei (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)botéi, -e, s.n. – Turmă mică de oi. Termen atestat doar în nordul Transilvania, Maramureș și Moldova (ALR 1956: 390). „Grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu 1937: 135); „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș 1986). – Et. nec. (MDA, NDU).
botei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)botéi (
reg.)
s. n.,
pl. botéiebotei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOTÉI, boteie, s. n. (
Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). —
Et. nec.