boteza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOTEZÁ, botez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) supune botezului (
1).
2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦
Fig. (
Fam.) A uda, a stropi. ◊
Expr. (
Fam.)
A boteza laptele (sau
vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.).
3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (
1) cuiva.
4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. –
Lat. batizare (=
baptizare).
boteza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)botezá (botéz, botezát), vb. –
1. A (se) supune botezului. –
2. A pune nume. –
3. A muia, a îndoi cu apă. –
Mr. batiz, bătizări, megl. pătedz, pătidzare; istr. botez. Lat. baptizāre (Pușcariu 212; REW 939; Candrea-Dens., 168; DAR);
cf. alb. pakëzań, it. batteggiare (aberg.
bateza),
prov. batejar, v. fr. batoyer, cat. batejar, sp. bautizar, port. baptizar. Este cuvînt de uz general (ALR 213). Reducerea grupului
lat. pt este efectul unei disimulări a labialelor (Rosetti-Graur,
BL, III, 72); Candrea,
Élements, 9 și Pușcariu,
Lat. li., 9, încercaseră s-o explice presupunînd că termenul intrase mai tîrziu în
rom., din
it. Der. botejune, s. f. (botez);
botez s. n. (ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii; baie; apă sfințită)
botezat, s. m. (creștin);
botezătoare, s. f. (
înv., cristelniță);
botezător, adj. (care botează; Sfîntul Ioan Botezătorul);
nebotezat, adj. (
păgîn, evreu; curat, fără a fi amestecat cu apă).
Cf. Bobotează.boteza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOTEZÁ, botez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) supune ritualului botezului.
2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦
Fig. (
Fam.) A uda. ◊
Expr. (
Fam.)
A boteza laptele (sau
vinul, rachiul) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.) pentru a mări cantitatea; a falsifica.
3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul cuiva.
4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a porecli. –
Lat. baptizare.boteza (Dicționar de argou al limbii române, 2007)boteza, botez v. t. a dilua cu apă
(laptele, vinul etc.)boteza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)botezá (a ~) vb.,
ind. prez. 2
sg. botézi, 3
boteázăbotezà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)botezà v.
1. a săvârși botezul, cufundând copilul în apă;
2. a se face creștin, botezându-se;
3. a da un nume cuiva. [Lat. BAPTIZARE].
boteza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOTEZÁ, botez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) supune botezului (1).
2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦
Fig. (
Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica.
3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva.
4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. —
Lat. battizare (=
baptizare).