boglari (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGLÁRI, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (
Ranunculus sceleratus). – Din
magh. boglár.boglari (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOGLARI (‹
magh.)
s. m. pl. Plantă erbacee, foarte toxică, din familia ranunculaceelor, anuală sau bienală, înaltă de 20-50 cm, cu flori mici, galbene, dispuse pe un receptacul conic, răspîndită în locuri mocirloase (
Ranunculus sceleratus).