boghiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După
fr. bogie, boggie.boghiu (Dicționar de neologisme, 1986)BOGHÍU s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, care ajută la înscrierea în curbă a locomotivelor, a vagoanelor etc. [Pl.
-uri. / < fr.
bogie, boggie].
boghiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOGHÍU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor. (< fr., engl.
bogie)
boghiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGHÍU, boghiuri, s. n. Dispozitiv care înlesnește intrarea în curbă a unui vehicul de cale ferată. – După
fr. bogie.boghiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boghíu s. n.,
art. boghíul; pl. boghíuriboghiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. — După
fr. bogie, boggie.