boghet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (
Reg.)
1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat.
2. Fig. Frumos și mare.
Ochi bogheți. –
Et. nec.boghet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (
Reg., despre găini) Cu un smoc de pene pe cap. ♦
Fig. Frumos și mare.
Ochi bogheți.boghet (Dicționaru limbii românești, 1939)boghét, -étă adj. (d.
boaghe, adică „cu fața bucălată, ca bufniței”, ca
buhos, d.
buhă).
Mold. Cu capu gogoneț de multe pene orĭ bucălat, vorbind de găinĭ și cocoșĭ orĭ și de copiĭ:
bată-l untu scurteĭ (numele vaciĭ)
și oŭăle bogheteĭ și zama cucuĭeteĭ
(găiniĭ cucuĭate)!boghet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boghét (
reg.)
adj. m.,
pl. boghéți; f. boghétă/bogheátă, pl. boghéteboghet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boghet a. Mold. împenat la cap (vorbind de pasări):
pasări cari de cari mai cucuiete si mai boghete CR. [Dela
boaghe, ca
buhos dela
buhă].
boghet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (
Reg.)
1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat
2. Fig. Frumos și mare.
Ochi bogheți. [
Adj. f. și:
bogheátă] —
Et. nec.