bogomilic - explicat in DEX

bogomilic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

bogomilic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BOGOMÍLIC, -Ă, (‹ bogomilism) adj. Care aparține bogomilismului, privitor la bogomilism. ♦ Literatură b. = parte integrantă a literaturii apocrife, apărută o dată cu bogomilismul. S-a bucurat de o mare popularitate, în ciuda interzicerii ei de către Biserică, datorită subiectelor, ca și fanteziei poetice, accesibilității stilului și limbii.

bogomilic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -e, adj. Care ține de bogomilism. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ic.

bogomilic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bogomílic, -ă adj. Relativ la secta lui Bogomil, un eretic Bulgar din evu mediŭ.

bogomilic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bogomilic a. privitor la Bogomili: doctrina bogomilică. [V. Bogomili].

bogomilic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. — Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.