blamabil - explicat in DEX

blamabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.

blamabil (Dicționar de neologisme, 1986)
BLAMÁBIL, -Ă adj. Demn de blam. [Cf. fr. blâmable].

blamabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLAMÁBIL, -Ă adj. demn de blamat. (< fr. blâmable)

blamabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*blamábil, -ă adj. (fr. blâmable). Reprobabil.

blamabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile

blamabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blamabil a. vrednic de blam.

blamabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. — Din fr. blâmable.