blamat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLÁMAT, -Ă, blamați, -te, adj. 1. Care a fost dezaprobat în mod public.
2. Defăimat. –
V. blama.blamat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLAMÁT, -Ă, blamați, -te, adj. 1. Care a fost dezaprobat în mod public.
2. Defăimat. —
V. blama.