blam - explicat in DEX

blam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme.

blam (Dicționar de neologisme, 1986)
BLAM s.n. Dezaprobare publică, oprobriu; exprimare a acestei dezaprobări. ◊ Vot de blam = sancțiune prin care o organizație își manifestă, prin vot, dezaprobarea față de comportarea unui membru al său. [Pl. -muri. / < fr. blâme].

blam (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLAM s. n. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancțiune; avertisment. (< fr. blâme)

blam (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobarea unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Fr. blâme.

blam (Dicționaru limbii românești, 1939)
*blam n., p. urĭ (fr. blâme). Reprobare, dezavuare: vot de blam.

blam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blam s. n., pl. blámuri

blam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blam n. mustrare, dojană: vot de blam.

blam (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. — Din fr. blâme.