blamare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de
a blama. –
V. blama.blamare (Dicționar de neologisme, 1986)BLAMÁRE s.f. Acțiunea de a blama; reprobare. [<
blama].
blamare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de
a blama; reprobare.
blamare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blamáre s. f.,
g.-d. art. blamắrii; pl. blamắriblamare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de
a blama. —
V. blama.