blană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLÁNĂ, blăni, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată.
2. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (
I 1).
II. (
Pop.) Scândură groasă. [
Pl. și: (
I)
blănuri] – Din
bg. blana.