autointitula - explicat in DEX

autointitula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOINTITULÁ, autointitulez, vb. I. Refl. A-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – Auto¹- + intitula.

autointitula (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOINTITULÁ vb. I. refl. A se intitula, a se denumi singur. [auto¹- + intitula].

autointitula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOINTITULÁ vb. refl. a-și atribui un nume, un titlu. (< auto¹- + intitula)

autointitula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*autointitulá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autointituleáză

autointitula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOINTITULÁ, autointitulez, vb. I. Refl. A-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] — Auto¹- + intitula.