autoironie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOIRONÍE, autoironii, s. f. Ironie la adresa propriei persoane. [
Pr.:
a-u-to-i-] –
Auto1- +
ironie.autoironie (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOIRONÍE s.f. Ironie la adresa propriei persoane. [Et. incertă].
autoironie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOIRONÍE s. f. ironie la adresa propriei persoane, opere etc. (< auto
1- + ironie)
autoironie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*autoironíe (a-u-) s. f.,
art. autoironía, g.-d. art. autoironíei, pl. autoironíiautoironie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOIRONÍE, autoironii, s. f. Ironie la adresa propriei persoane. [
Pr.:
a-u-to-i-] —
Auto1- + ironie.