autointitulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOINTITULÁT, -Ă, autointitulați, -te, adj. Care își atribuie (nejustificat) un nume, un titlu. [
Pr.:
a-u-to-in-] –
V. autointitula.autointitulat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOINTITULÁT, -Ă, autointitulați, -te, adj. Care își atribuie (nejustificat) un nume, un titlu. [
Pr.:
a-u-to-in-] —
V. autointitula.