autoinstruit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit ca autodidact. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
instruit.autoinstruit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit singur. [
Pr.:
a-u-] —
V. autoinstrui.