autoinstrui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV.
Refl. A se instrui ca autodidact. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
instrui.autoinstrui (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOINSTRUÍ vb. IV. refl. A se instrui singur. [<
auto1- +
instrui].
autoinstrui (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOINSTRUÍ vb. refl. a se instrui singur. (< auto
1- + instrui)
autoinstrui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV.
Refl. A se instrui singur. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + instrui.