autoironiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOIRONIZÁ, autoironizez, vb. I.
Refl. A se supune autoironiei. [
Pr.:
a-u-to-i-] –
Auto1 +
ironie.autoironiza (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOIRONIZÁ vb. I. refl. A se ironiza pe sine însuși. [Et. incertă].
autoironiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOIRONIZÁ vb. refl. a se supune autoironiei. (< auto
1- + ironiza)
autoironiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOIRONIZÁ, autoironizez, vb. I.
Refl. A se supune autoironiei. [
Pr.:
a-u-to-i-] —
Auto1- + ironiza.