autoinstruire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOINSTRUÍRE, autoinstruiri, s. f. Acțiunea de
a se autoinstrui și rezultatul ei. [
Pr.:
a-u-] –
V. autoinstrui.autoinstruire (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOINSTRUÍRE s.f. Faptul de a se autoinstrui; instruire desfășurată de om prin efort personal, în afara sistemului de învățământ; autodidaxie. [<
autoinstrui].
autoinstruire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOINSTRUÍRE, autoinstruiri, s. f. Faptul de
a se autoinstrui. [
Pr.:
a-u-] —
V. autoinstrui.