atenta - explicat in DEX

atenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

atenta (Dicționar de neologisme, 1986)
ATENTÁ vb. I. intr. A comite un atentat. ◊ A atenta la viața cuiva = a încerca să asasineze pe cineva, a săvârși un atentat. ♦ (Fig.) A încălca, a viola (un drept). [< fr. attenter, cf. lat., it. attentare].

atenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATENTÁ vb. intr. a comite un atentat. (< fr. attenter, lat. attentare)

atenta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intanz. A face o tentativă criminală. ◊ Expr. A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca un drept; a viola. – Fr. attenter (lat. lit. attentare).

atenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atentà v. a comite un atentat.

atenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a neso­coti (un drept, un principiu etc.). — Din fr. attenter, lat. attentare.