atenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATENTÁ, atentez, vb. I.
Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat.
2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din
fr. attenter, lat. attentare.atenta (Dicționar de neologisme, 1986)ATENTÁ vb. I. intr. A comite un atentat. ◊
A atenta la viața cuiva = a încerca să asasineze pe cineva, a săvârși un atentat. ♦ (
Fig.) A încălca, a viola (un drept). [< fr.
attenter, cf. lat., it.
attentare].
atenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATENTÁ vb. intr. a comite un atentat. (< fr.
attenter, lat.
attentare)
atenta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATENTÁ, atentez, vb. I. Intanz. A face o tentativă criminală. ◊
Expr. A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva. ♦
Fig. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „la”) A încălca un drept; a viola. –
Fr. attenter (
lat. lit. attentare).
atenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
atenteázăatentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atentà v. a comite un atentat.
atenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATENTÁ, atentez, vb. I.
Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat.
2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). — Din
fr. attenter, lat. attentare.