ateneu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din
fr. athénée, lat. Athenaeum.ateneu (Dicționar de neologisme, 1986)ATENÉU s.n.
1. Sanctuar al zeiței Atena.
2. Clădire publică în care au loc manifestații cultural-artistice. [Pl.
-ee, -euri. / < fr.
athéné, cf. lat.
athenaeum, gr.
Athenaion – templul zeiței Atena].
ateneu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)atenéu (atenée), s. n. – Clădire publică în care au loc manifestații cultural-artistice.
Fr. athénée. –
Der. ateneist, s. m. (membru al Ateneului din București), cuvînt puțin folosit actualmente.
ateneu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATENÉU s. n. 1. (la vechii greci) sanctuar al zeiței Atena. 2. instituție specializată în activități cultural-științifice. (< fr.
athénée, lat.
athenaeum)
ateneu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATENEU, revistă social-culturală județeană. Apare din 1964, lunar, la Bacău.
ateneu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. ◊ (Ieșit din uz)
Ateneu popular = cămin cultural. –
Fr. Athénée (
lat. lit. Athenaeum).
ateneŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*atenéŭ n., pl.
e (vgr.
Athénaion, templu Minerveĭ, numită de Grecĭ
Atena). Local p. conferențe [!] și alte dezvoltărĭ ale științeĭ și arteĭ. Asociațiune p. a ținea conferențe de știință și artă.
ateneu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atenéu s. n.,
art. atenéul; pl. atenéeateneu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Ateneu n.
1. în antichitate, locul unde poeții și oratorii veneau să-și citească operele;
2. în timpurile moderne, locul unde se țin conferințe sau prelegeri:
Ateneul Român. [Termen primitiv mitologic: templu consacrat zeiței Atena sau Minerva în cetatea ce-i poartă numele].
ateneu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. — Din
fr. athénée, lat. Athenaeum.