atenian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Locuitor al Atenei.
2. Adj. Care aparține atenienilor (
1) sau Atenei, privitor la atenieni sau la Atena. [
Pr.:
-ni-an] – Din
fr. athénien.atenian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține atenienilor sau Atenei, privitor la atenieni sau la Atena.
2. S. m. și
f. Locuitor al Atenei. – Din
Atena +
suf. -ean.atenian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atenián (-ni-an) adj. m.,
s. m.,
pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f.,
s. f. ateniánă, pl. ateniéneatenian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană originară sau locuitor din Atena.
2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [
Pr.:
-ni-an] — Din
fr. athénien.