atentat - explicat in DEX

atentat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATENTÁT, atentate, s. n. Acțiune criminală, de obicei contra unui șef de stat sau de guvern. ♦ Fig. Încercare de încălcare a unui drept, de distrugere a unei stări de lucruri, a unei concepții, de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc. – Din fr. attentat.

atentat (Dicționar de neologisme, 1986)
ATENTÁT s.n. Încercare, tentativă de a ucide, a omorî pe cineva. ♦ (Fig.) Încercare de necinstire, de răpire a libertăților cuiva; tentativă, proiect de distrugere a unei stări de fapt etc. [<fr. attentat].

atentat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATENTÁT s. n. 1. atac criminal ilegal față de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri. 2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepții etc. (< fr. attentat)

atentat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATENTÁT, atentate, s. n. Tentativă de omor. ♦ Infracțiune. Atentat la pudoare. ♦ Fig. (Încercare de) încalcare a unui drept, plan de distrugere a unei stări, a unei concepții etc. – Fr. attentat.

atentat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*atentát n., pl. e (fr. attentat, lat. attentatum). Crimă contra persoanelor saŭ lucrurilor, tentativă criminală.

atentat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atentát s. n., pl. atentáte

atentat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atentat n. faptă criminală sau ilegală; fărădelege.

atentat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității cor­porale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. — Din fr. attentat.