atentator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare s. m. și
f. Persoană care comite un atentat. –
Atenta +
suf. -tor.atentator (Dicționar de neologisme, 1986)ATENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Făptuitor al unui atentat sau al unei tentative de atentat. [Cf. fr.
attentatoire].
atentator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATENTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite un atentat. (< atenta + -tor)
atentator (Dicționaru limbii românești, 1939)*atentatór, -oáre s. Care atentează.
atentator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atentatór s. m.,
pl. atentatóriatentator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care comite un atentat. —
Atenta +
suf. -tor.