aruncător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.
2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊
Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. –
Arunca +
suf. -ător.