aruncătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊
Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire.
Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat.
2. Distanță la care ajunge un obiect aruncat. ◊
Expr. O aruncătură de băț = (foarte) aproape.
3. (Rar) Săritură. –
Arunca +
suf. -ătură.