arvanit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARVANÍT, -Ă,arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.
arvanit(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ARVANÍT, -Ă,arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Ngr. arvanites.
arvanit(Dicționaru limbii românești, 1939) arvanít, -ă s. (ngr.) Car. Arnăut.
arvanit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) arvanít (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaníți; adj. f., s. f. arvanítă, pl. arvaníte
arvanit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARVANÍT, -Ă,arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] — Din ngr. arvanítis.