aruncător - explicat in DEX

aruncător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ător.

aruncător (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
aruncător. aruncători, s. m. ochi

aruncător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARUNCĂTÓR¹, aruncătoare, s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereți subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile sub unghiuri de tragere de peste 45°. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. – Din arunca + suf. -(ă)tor.

aruncător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARUNCĂTÓR², -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. – Din arunca + suf. -(ă)tor.

aruncător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aruncătór¹ adj. m., s. m., pl. aruncătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. aruncătoáre

aruncător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aruncătór² (armă) s. n., pl. aruncătoáre

aruncător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aruncător m. care (se) aruncă.

aruncător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid infla­mabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. 3. S. n. (În sintagma) Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă.— Arunca + suf. -ător.