anțărț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANȚẮRȚ adv. (
Reg.) Acum doi ani. –
Lat. anno tertio.anțărț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)anțắrț adj. – Acum doi ani.
Lat. annō tertiō (DAR).
Cf. an.anțărț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANȚẮRȚ adv. (
Reg.) Acum doi ani. –
Lat. anno tertio.anțărț (Dicționaru limbii românești, 1939)ánțărț1 adv. (lat.
anno tĕrtio, în anu al treilea). Acuma doĭ anĭ (cum ar fi 1913 față de 1915). – Scris și
anțerț de latiniștĭ.
anțărț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anțắrț/ánțărț (
pop.,
înv.)
adv.anțărț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anțărț adv. acum doi ani. [Lat. ANNO TERTIO].
anțărț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANȚẮRȚ adv. (
Reg.) Acum doi ani. [
Acc. și:
ánțărț] —
Lat. anno tertio.