an (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AN3- v. a5-.an (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AN1 adv. (
Pop.) Anul trecut, acum un an. ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. –
Lat. anno.an (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni. ◊
Anul nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊
Loc. adv. În anul... = în cursul anului...
La anul = în cursul anului viitor.
Acum un an (sau
doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) în urmă.
De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme.
An de (sau
cu) an = în fiecare an, mereu.
Cu anii = ani întregi, ani îndelungați.
La (sau
intr-) un an o dată = o singură dată într-un an; rar.
2. (
Astron.; în sintagma)
An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an.
3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ. ◊ (Urmat de determinări)
Anii de studenție. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru.
Copil de cinci ani. 5. (La
pl.) Epocă din viață; vreme.
Anii copilăriei. –
Lat. annus.an (Marele dicționar de neologisme, 2000)-ÁN2, -ÁNĂ / -EÁN, -EÁNĂ, elem. „Locuitor al, locuitoare a...”,, „origine”. (din fr.
-ain, -aine / -éen, -éene, cf. lat.
-anus)
an (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AN1 adv. (
Pop.) Anul trecut, acum un an.
An n-am câștigat... la anul trag nădejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani.
S-a sculat mai an Bădica Traian Și a încălecat (ALECSANDRI). –
Lat. anno.an (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)an (áni), s. m. – Perioadă de timp de 12 luni. –
Mr.,
megl. an, istr. on. Lat. annus (Pușcariu 88; Candrea-Dens., 58; REW 487; DAR),
cf. it. anno, prov.,
fr. an, cat. any, sp. año, port. anno. –
Der. neol. anual, adj.;
anuar, s. n.;
anuitate, s. f. Compară
anotimp, s. n. format (
sec. XIX) pe baza modelului
germ. Jahreszeit. Cf. anțărț.an (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AN1 adv. (
Pop.) Anul trecut, acum un an.
An n-am câștigat...la anul trag nădejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani.
S-a sculat mai an Bădica Traian Și a încălecat (ALECSANDRI). –
Lat. anno.an (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp cuprinzând 12 luni. ◊
Anul acesta = anul curent.
Anul trecut = anul expirat.
Anul nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊
Loc. adv. În anul... = în cursul anului...
La anul = în anul viitor.
Acum un an (sau
doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă.
De un an (sau
doi ani etc.) = de acum un an (sau doi ani etc.) încoace.
Un an (sau
doi ani etc.)
după... = când a (sau va fi) trecut un an (sau doi ani etc.).
De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme.
An de (sau
cu)
an = în fiecare an, mereu.
Într-un an = în interval de un an.
Cu anii = ani întregi, ani îndelungați.
Cu anul = pe timp de un an.
La (sau
într-)
un an = o singură dată într-un an; rar.
2. (
Astron.; în
expr.)
An tropic = interval de timp (de 365 de zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde) care se scurge între două treceri consecutive ale soarelui prin același punct echinocțial.
An comun (sau
calendaristic) = an de 365 de zile.
An bisect = an de 366 de zile (și care se repetă o dată la 4 ani).
An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an.
3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ, corespunzând unui an
2 (1). 4. (Indică) vârsta unei ființe sau vechimea unui lucru.
Copil de cinci ani. 5. (La
pl.) Epocă din viață; vreme.
Anii copilăriei. –
Lat. annus.an (Dicționaru limbii românești, 1939)an m. (lat.
annus, it. pg.
anno, pv. fr. cat.
an, sp.
año). Timpu cît se învîrtește pămîntu în prejuru soareluĭ.
A fi de atîțĭa anĭ, a avea cutare etate.
A fi mare saŭ mic de anĭ, a fi mare saŭ mic în etate.
An adv. Anu trecut, acú un an:
așa a fost și an. La anu, la anu viitor, (și iron.) nicĭ-odată:
aĭ să capeți la anu! An țarț, acú doĭ anĭ în urmă.
An cu an sau (maĭ rar)
an de an, în fie-care an pe rînd:
datoria a crescut an cu an. – Anu creștinesc începe la 1 Ĭanuariŭ și are 12 lunĭ de cîte 30 și 31 de zile, afară de Februariŭ, care are 28, iar din 4 în 4 anĭ 29. Anu turcesc are 12 lunĭ lunare de cîte 29 și 30 de zile. Epoca începutuluĭ anuluĭ a variat la toate popoarele; Egipteniĭ, Haldeiĭ, Perșiĭ ș. a. începeaŭ anu la echinocțiu de toamnă (21 Septembre), alte popoare la solstițiu de ĭarnă, altele la cel de vară. La Francejĭ, la suirea luĭ Carol IX, începea la Paște. Un edict al acestuĭa, la 1564, ordonă să înceapă la 1 Ĭanuariŭ, dată pur civilă.
Anu financiar saŭ
bugetar începe la 1 April, cel
școlar, de de ordinar [!], la 1 Septembre.
an (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)an1 (
pop.)
adv.