anabaptist - explicat in DEX

anabaptist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.

anabaptist (Dicționar de neologisme, 1986)
ANABAPTÍST, -Ă adj. Referitor la anabaptism. // s.m. și f. Adept al anabaptismului. [< fr. anabaptiste].

anabaptist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANABAPTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al anabaptismului. (< fr. anabaptiste)

anabaptist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al anabaptismului. – Fr. anabaptiste.

anabaptist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anabaptíst, -ă adj. și s. (vgr. anabaptistés, d. ana, ĭar, și baptizo, botez). Membru a uneĭ secte protestante din Germania (1523) care-ĭ boteza pe copiĭ cînd ajungeaŭ marĭ.

anabaptist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste

anabaptist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. — Din fr. anabaptiste.