adverb - explicat in DEX

adverb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADVÉRB, adverbe, s. n. Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. – Din fr. adverbe, lat. adverbium.

adverb (Dicționar de neologisme, 1986)
ADVÉRB s.n. Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. [Pl. -be. /< lat. adverbium, cf. fr. adverbe, germ. Adverb].

adverb (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADVÉRB s. n. parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, modul, timpul etc. (< fr. adverbe, lat. adverbium)

adverb (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADVÉRB, adverbe, s. n. Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. – Fr. adverbe (lat. lit. adverbium).

adverb (Dicționaru limbii românești, 1939)
*advérb n., pl. e (fr. adverbe, de la lat. advérbium). Gram. Cuvînt invariabil care modifică un verb (vede bine), un adjectiv (maĭ bun), saŭ alt adverb (foarte bine).

adverb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
advérb s. n., pl. advérbe

adverb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adverb n. vorbă invariabilă care modifică însemnarea unui verb sau a unui adjectiv.

adverb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADVÉRB, adverbe, s. n. Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. — Din fr. adverbe, lat. adverbium.