adverbial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [
Pr.:
-bi-al] – Din
fr. adverbial, lat. adverbialis.adverbial (Dicționar de neologisme, 1986)ADVERBIÁL, -Ă adj. (
Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Cu valoare de adverb. [Pron.
-bi-al. / < lat.
adverbialis, cf. fr.
adverbial].
adverbial (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADVERBIÁL, -Ă adj. (despre cuvinte, construcții gramaticale) cu valoare de adverb. (< fr.
adverbial, lat.
adverbialis)
adverbial (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [
Pr.:
-bi-al] –
Fr. adverbial (
lat. lit. adverbialis).
adverbial (Dicționaru limbii românești, 1939)*adverbiál, -ă adj. (lat.
adverbialis). Relativ la adverb.
Locuțiune adverbială, reunirea maĭ multor vorbe echivalente c' un adverb, ca:
pin [!] urmare, decĭ. Adv. În mod adverbial.
adverbial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adverbiál (-bi-al) adj. m.,
pl. adverbiáli; f. adverbiálă, pl. adverbiáleadverbial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adverbial a. ce joacă rolul de adverb;
locuțiune adverbială, reunirea mai multor vorbe echivalente cu un adverb:
totdeodată, în acelaș timp.adverbial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [
Pr.:
-bí-al] — Din
fr. adverbial, lat. adverbialis.