adventism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creștină care predică „a doua venire” apropiată a lui Hristos. – Din
engl. adventism, germ. Adventismus.adventism (Dicționar de neologisme, 1986)ADVENTÍSM s.n. Doctrină mistică practicată de o sectă religioasă creștină și care propagă, printre altele, credința în a doua venire a lui Iisus pe pământ. [< engl.
adventism, cf. germ.
Adventismus].
adventism (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)adventísm, s. n. – Doctrină religioasă practicată de o sectă protestantă care predică „a doua venire” apropiată a lui Cristos. <
Engl. adventism, de la textul
adveniat regnum tuum (adventiștii așteaptă venirea lui Cristos pe pămînt). Cuvîntul introdus o dată cu doctrina, de origine americană, la sfîrșitul
sec. XIX. –
Der. adventist, s. m.adventism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADVENTÍSM s. n. doctrină a unei secte religioase care propagă credința în a doua venire a lui Cristos pe pământ. (< engl.
adventism, germ.
Adventismus)
adventism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine mistice practicate de o sectă religioasă creștină. –
Engl. adventism (
germ. Adventismus).
adventism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adventísm s. n.adventism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creștină care predică „a doua venire” apropiată a lui Hristos. — Din
engl. adventism, germ. Adventismus.