adverbializa (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I.
Refl. și
tranz. (
Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din
fr. adverbialiser. –
adverbializáre s. f.;
adverbializát, -ă, adj.adverbializa (Dicționar de neologisme, 1986)ADVERBIALIZÁ vb. I tr. A da unui cuvânt sau unei construcții funcție de adverb. [< fr.
adverbialiser].
adverbializa (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADVERBIALIZÁ vb. tr., refl. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb. (<fr.
adverbialiser)
adverbializa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adverbializá (
a ~)
(-bi-a-) vb., ind. prez. 3
adverbializeázăadverbializa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I.
Refl. și
tranz. (
Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din
fr. adverbialiser.adverbializa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I.
Refl. și
tranz. (
Gram.) A (se) transforma în adverb.[
Pr.:
-bi-a-] – Din
fr. adverbialiser.