adverbializare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ADVERBIALIZÁRE,adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializa – V. adverbializa.
adverbializare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) adverbializáre(-bi-a-) s. f., g.-d. art. adverbializắrii; pl. adverbializắri
adverbializare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ADVERBIALIZÁRE,adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializa. [Pr.: -bi-a-] – V. adverbializa.