zbuciumător - explicat in DEX

zbuciumător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.

zbuciumător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre

zbuciumător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Din zbuciuma + suf. -(ă)tor.

zbuciumător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. — Zbuciuma + suf. -ător.