zbuciumat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat.
2. Agitat; tumultuos. –
V. zbuciuma.zbuciumat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat.
2. Agitat; tumultuos. –
V. zbuciuma.zbuciumat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat.
2. Agitat; tumultuos. —
V. zbuciuma.