zbrehui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (
Reg. și
fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [
Var.:
zbrehúd, -ă adj.] –
Et. nec.zbrehui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBREHUÍ2, zbrehuiésc, vb. IV. (
Mold.;
Var.) Zbihui. (din
zbeg; cf. zbigui)
zbrehui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f.
zbrehúie; pl. m. și f.
zbrehúi .
zbrehui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (
Reg.,
fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [
Var.:
zbrehúd, -ă adj.]
zbrehui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBREHÚI, -ÍE, zbrehui, adj. (
Reg. și
fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [
Var.:
zbrehúd, -ă adj.] —
Et. nec.