vremelnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VREMELNICÍE s. f. Însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existență efemeră. –
Vremelnic +
suf. -ie.vremelnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vremelnicíe s. f.,
art. vremelnicía, g.-d. vremelnicíi, art. vremelnicíeivremelnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VREMELNICÍE s. f. Însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existență efemeră. —
Vremelnic +
suf. -
ie.