vremelnicește(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VREMELNICÉȘTE adv. (Înv. și arh.) În mod vremelnic. – Vremelnic + suf. -ește.
vremelnicește(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vremelnicéște (înv.) adv.
vremelnicește(Dicționaru limbii românești, 1939) vremelnicéște adv. Pe cîtva timp.
vremelnicește(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VREMELNICÉȘTE adv. (înv.) în mod vremelnic. — Vremelnic + suf. -ește.