vorniceasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (
Înv.) Soția vornicului (
1); vorniciță (
1).
2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (
2). –
Vornic +
suf. -easă.