vornici - explicat in DEX

vornici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VORNICÍ, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv.) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic.

vornici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vornicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vornicésc, imperf. 3 sg. vorniceá; conj. prez. 3 să vorniceáscă

vornici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VORNICÍ, vornicesc, vb. IV. I. Intranz. (înv.) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. — Din vornic.