vornicie - explicat in DEX

vornicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VORNICÍE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie.

vornicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vornicíe s. f., art. vornicía, g.-d. vornicíi, art. vornicíei

vornicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
vornicíe f. Demnitatea de vornic. Jurisdicțiunea (ținutu) luĭ. Ministeru de interne. Primărie de sat.

vornicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vornicie f. 1. demnitate de Vornic; 2. jurisdicțiunea sa; 3. ministerul de interne; 4. primărie de sat: de douăzeci de ani de când port vornicia în Pipirig CR.

vornicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VORNICÍE s. f. (înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. — Vornic + suf. -ie.