vorbărie - explicat in DEX

vorbărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. -ărie.

vorbărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
VORBĂRIE bălăceală, blablà, caterincă, chilabaleală, chilibaneală, cobzăreală, gargară, gargariseală, gălăgie, liru-liru-crocodilu’, măciuci.

vorbărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vorbăríe s. f., art. vorbăría, g.-d. vorbăríi, art. vorbăríei

vorbărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
vorbăríe f. (d. vorbă). Vorbă multă, vorbă goală, frazeologie.

vorbărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. — Vorbă + suf. -ărie.