vorace - explicat in DEX

vorace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VORÁCE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.

vorace (Dicționar de neologisme, 1986)
VORÁCE adj. Care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios; lacom. [< fr., it. vorace, cf. lat. vorax].

vorace (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VORÁCE adj. 1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag. 2. (fig.) avid, lacom. (< fr. vorace, lat. vorax)

vorace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
voráce adj. m., pl. voráci; f. sg. și pl. voráce

vorace (Dicționaru limbii românești, 1939)
*voráce adj. (lat. vórax, -ácis, d. vorare, a înghiți cu lăcomie. V. de-vorez). Lacom.

vorace (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vorace a. care înghite cu lăcomie.

vorace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VORÁCE, -CE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu mare lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. — Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.