vopsitorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOPSITORÍE, (
2),
vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului.
2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau materialelor; boiangerie. –
Vopsitor +
suf. -ie.vopsitorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vopsitoríe s. f.,
art. vopsitoría, g.-d. art. vopsitoríei; (ateliere)
pl. vopsitoríi, art. vopsitoríilevopsitorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOPSITORÍE (
2),
vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului.
2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau a materialelor; boiangerie. —
Vopsitor +
suf. -
ie.