vorbar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VORBÁR, -Ă,vorbari, -e, adj. 1. (Reg.) Vorbăreț. 2. (Învechit) Dicționar. – Vorbă + suf. -ar.
vorbar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vorbár (reg.) adj. m., pl. vorbári; f. vorbáră, pl. vorbáre
vorbar(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VORBÁR, -Ă,vorbari, -e, adj. 1. (Reg.) Vorbăreț. 2. (înv.) Dicționar. — Vorbă + suf. -ar.